După luni de vărsare de sânge, pare să se contureze o evoluție. Vineri seara, Hamas a declarat că este „serios pregătită” să discute despre încetarea focului. Nu este clar dacă este pregătită să rezolve conflictul prin predarea tuturor ostaticilor rămași în schimbul unei păci durabile și a eliberării a mii de prizonieri, scrie The Times într-o analiză a celor mai recente mișcări în problema conflictului care a transformat Gaza într-o ruină. Președintele american Donald Trump, mereu prompt cu o abordare optimistă a negocierilor internaționale, a declarat: „Săptămâna viitoare ar putea fi încheiat un acord privind Gaza”. El se va întâlni luni cu Benjamin Netanyahu, premierul israelian, și a declarat că va fi „foarte ferm” în ceea ce privește necesitatea încetării conflictului. În timp ce discuțiile continuau, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) lansaseră deja de câteva zile atacuri intense, probabil în încercarea de a forța Hamas să cedeze. Și, într-adevăr, abia la sfârșitul săptămânii trecute, gruparea islamistă palestiniană a semnalat că este deschisă discuțiilor, depășind aparent scepticismul profund după eșecul celor două încetări ale focului anterioare. „Deși Hamas a fost grav slăbit și o mare parte din conducerea sa a fost eliminată”, spune Hasan Alhasan, cercetător principal la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, „este dificil de văzut cum Israelul ar putea exercita și mai multă presiune asupra grupării”. Răspunsul militar al Israelului la atacul din 7 octombrie 2023 – distrugerea organizației paramilitare conduse de Hamas care a comis masacrul – a fost efectiv finalizat la începutul verii trecute. Probabil că acesta a dus la moartea sau capturarea majorității celor 25.000 de militanți care serveau la începutul războiului. Cu toate acestea, succesul său – obținut cu prețul a mii de vieți omenești – a fost temporar. Incapabil să pună capăt conflictului fără a provoca prăbușirea coaliției guvernamentale israeliene, Netanyahu a redus efectivele militare, iar Hamas a început să se regenereze. La momentul celui de-al doilea armistițiu, estimările serviciilor de informații situau efectivele grupului între 15.000 și 20.000 de membri. Între timp, Israelul a eliminat conducerea de vârf a grupării, inclusiv trei bărbați citați de Curtea Penală Internațională pentru posibile crime de război: Yahya Sinwar, liderul general al Hamas în Gaza; Mohammed Deif, comandantul militar al grupării; și Ismail Haniyeh, liderul politic exilat, asasinat la Teheran de Mossad. Când a început încetarea focului din ianuarie, grupul a încercat să gestioneze tensiunile din comunitatea palestiniană printr-o combinație de propagandă – eliberări de ostatici înscenate – și coerciție. Bătăile au devenit mai frecvente, la fel și execuțiile celor care se revoltau împotriva guvernării Hamas și învinuiau grupul că a târât populația din Gaza într-un război dezastruos. Răspunsul Israelului la întrebarea cum să exercite o presiune suplimentară asupra Hamas a fost lansarea unei operațiuni militare de amploare la mijlocul lunii mai pentru a reocupa cea mai mare parte a Fâșiei Gaza și a restricționa și mai mult operațiunile de ajutor umanitar. Politicienii israelieni neagă în general că ar folosi ajutorul umanitar ca armă, deoarece acest lucru i-ar expune la riscuri juridice. Cu toate acestea, oficialii din domeniul securității au declarat în privat că obiectivul lor este eliberarea ostaticilor israelieni și îndepărtarea conducerii militante palestiniene prin intensificarea presiunii asupra cetățenilor obișnuiți. Având în vedere că Gaza nu este o democrație și că Hamas se bazează în parte pe coerciție pentru a exercita controlul, această strategie are limite clare. Argumentul israelian este însă că ea a dus la cele două încetări ale focului anterioare, care au eliberat marea majoritate a cetățenilor săi reținuți în Fâșie. Acum, spune Israelul, măsurile dure au adus din nou la masa negocierilor conducătorii din Gaza. Hamas „este cu siguranță mai slab”, afirmă colonelul Eran Lerner, un veteran al serviciilor de informații militare, actualmente la Institutul pentru Securitate și Strategie din Ierusalim, citând reocuparea unor părți importante din Gaza și distrugerea structurii de comandă. El recunoaște însă că „încă sunt suficient de perseverenți pentru a-și impune autoritatea asupra populației din Gaza, iar reținerea ostaticilor le conferă un avantaj considerabil”. În perspectiva unor noi negocieri, ceea ce s-a întâmplat în martie, când Israelul a abandonat acordul anterior și a reluat operațiunile, reprezintă un obstacol semnificativ. Astfel, discuțiile echipei Trump despre un armistițiu de 60 de zile, în timpul căruia ar fi eliberați încă zece ostatici (din cei peste 20 care se estimează că mai sunt în viață), par a fi pentru conducerea palestiniană o invitație de a repeta exact ceea ce s-a întâmplat la începutul acestui an. Așadar, purtătorul de cuvânt al Hamas, Taher al-Nunu, a insistat săptămâna trecută că mișcarea este „gata să accepte orice inițiativă care duce în mod clar la încetarea completă a războiului”. Pentru Hamas, a existat întotdeauna înțelegerea că supraviețuirea sa este legată de condițiile în care va preda ultimii ostatici. Și, în timp ce negocierile au explorat subiecte precum plecarea conducerii de vârf din Gaza sau formarea unei administrații cu o bază largă pentru a conduce enclava, grupul a încercat să facă tot posibilul pentru a-și păstra cadrele intacte pentru ziua de după război. Decizia finală cu privire la posibilitatea obținerii unor condiții satisfăcătoare va aparține în principal lui Izz al-Din al-Haddad, liderul Hamas care a supraviețuit în Gaza. Cunoscut și sub numele de Abu Suhaib sau „Fantoma lui Qassam”, Haddad este un om a cărui ascensiune în ierarhia de comandă a implicat succesive pași în locul unor oameni morți. Astfel, în 2021, el a succedat comandantului asasinat al brigăzii din orașul Gaza, în noiembrie 2023 a preluat comanda părții nordice a Fâșiei, când un alt lider a fost ucis, iar în mai anul acesta a preluat conducerea întregii organizații, după ce un atac aerian l-a ucis pe Mohammed Sinwar, care la rândul său îl înlocuise pe fratele său Yahya. Încercările din acest an de a-l ucide pe Haddad, un comandant de rang înalt, au dus la moartea a doi dintre fiii săi, pe 7 octombrie. Zona natală a lui Haddad, în nordul Fâșiei, a fost considerată mult timp de israelieni drept principalul bastion al Hamas. În consecință, nordul și orașul Gaza au fost supuse celor mai intense acțiuni militare din ultimele 20 de luni. O mare parte a populației este acum dispersată în taberele de corturi din zona umanitară Al-Mawasi de pe coastă. Haddad își datorează poziția norocului – sau providenței divine, după cum ar putea considera susținătorii săi – și capacității sale de a menține controlul asupra ostaticiilor israelieni rămași. Ostaticii eliberați povestesc despre interesul personal pe care Haddad li l-a acordat, vizitându-i și vorbindu-le în ebraică. El nu va dori să renunțe la acest atu decât dacă va fi sigur că mișcarea sa va supraviețui. Așadar, se spune că oamenii lui Trump încearcă să convingă Hamas că armistițiul de 60 de zile va funcționa de data aceasta ca fază inițială a unui acord global care va pune capăt vărsării de sânge. De cealaltă parte, israelienii recunosc că nu pot eradica sprijinul pentru mișcarea islamistă, care, după cum spune Lerner, ar putea continua „atâta timp cât [Hamas] este dezarmată ca organizație combatantă și nu mai este la putere”. Aceasta nu este doar o cerință a Israelului. „Represiunea Hamas împotriva disidenților se intensifică”, a scris săptămâna trecută în The Jewish Chronicle Moumen al-Natour, un disident palestinian și cofondator al mișcării „We Want to Live”. „Imediat ce va fi anunțat armistițiul, militanții Hamas vor ieși din tunelurile lor, însetați de răzbunare”. Egiptul și Emiratele Arabe Unite, care se opun cu vehemență mișcării și aliaților săi din Frăția Musulmană din alte părți ale regiunii, sunt, de asemenea, în favoarea îndepărtării Hamas de la putere. Însă problema este dacă supraviețuirea politică a grupului îi va permite să-și mențină și controlul coercitiv. Qatar, care a găzduit conducerea Hamas timp de ani de zile, a căutat până acum să asigure supraviețuirea mișcării. Majed al-Ansari, purtătorul de cuvânt al ministerului de externe al Qatarului, a repetat efectiv cererile mișcării palestiniene când a declarat la sfârșitul lunii trecute: „Încercăm să găsim acel proces durabil care ne-ar aduce pacea durabilă în regiune”. Însă, de la războiul dintre Iran și Israel, poziția Qatarului s-ar putea să se fi schimbat. Alhasan consideră că „statele arabe cheie sunt în mare parte aliniate în ceea ce privește necesitatea asigurării unui armistițiu în Gaza și a renunțării de către Israel la actuala poziție de război, în speranța reducerii tensiunilor din regiune”. Așadar, ar putea exista o fereastră de oportunitate pentru a opri conflictul din Gaza. Însă întrebările privind cine ar domina o autoritate post-conflict cu o bază largă în Gaza și cine ar asigura securitatea acesteia rămân, cel puțin, controversate. Uciderea în ultimele săptămâni a sute de persoane la punctele de ajutor înființate de israelieni pentru a rupe controlul militanților asupra aprovizionării cu alimente este un semn sumbru. În timp ce locuitorii disperați din Gaza s-au înghesuit, agenții de securitate angajați pentru a proteja locurile, trupele israeliene, bandele tribale palestiniene și chiar Hamas au sfârșit cu mâinile pătate de sânge. Unii cred că o enclavă divizată și fără lege, în care IDF poate opera după bunul plac, este exact ceea ce dorește Netanyahu. Dar pentru cei cărora li se va cere să investească în reconstrucția zonei, de la statele din Golf până în Europa, acest lucru va fi greu de acceptat. Ei vor dori securitate, deși până acum s-au arătat reticenți în a angaja forțe pentru a garanta stabilitatea viitoare. Toate aceste provocări îi așteaptă pe potențialii mediatori de pace – și asta înainte chiar de a analiza dacă actuala coaliție israeliană ar putea ajunge la un acord de pace pe termen lung sau dacă Netanyahu va trebui să convoace alegeri pentru a forma un astfel de guvern. Având în vedere dezamăgirile încercărilor anterioare, este mai bine să nu ne facem iluzii. Întrebările pentru săptămâna viitoare se vor concentra asupra faptului dacă combinația dintre greutățile amare din Gaza și garanțiile Casei Albe va fi suficientă pentru a convinge Hamas să se conformeze. Dacă da, atât SUA, cât și Israelul vor trebui să se întrebe cât de mult pot accepta prezența Hamas în enclavă după ce armele vor tăcea.