Detalii noi despre moartea lui Boris Berezovski
Update cu 1 an în urmă
Timp de citire: 6 minute
Articol scris de: Simona Stan

Detalii noi despre moartea lui Boris Berezovski
Cu doar o săptămână înainte de dispariția sa misterioasă, oligarhul rus Boris Berezovski își făcea planuri de viitor. Berezovski a făcut rezervări pentru o călătorie în Israel, unde dorea să combine afacerile cu o vacanță alături de iubita sa. De asemenea, a avut întâlniri cu prieteni, s-a întâlnit cu directorul școlii unde învăța fiica sa, Arina, și a luat masa la restaurant. Din acest motiv, ipoteza sinuciderii sale nu a convins aproape pe nimeni.
Acum, Amy Knight, istoric și expertă în Rusia, a publicat o carte despre viața și moartea oligarhului Berezovski, care a avut un rol semnificativ în ascensiunea la putere a lui Vladimir Putin. Berezovski a fost găsit mort pe 23 martie 2013, în baia conacului fostei sale soții, situat în apropierea Londrei. El avea un șal de cașmir legat de gât și ușa băii era încuiată din interior, fapt ce a condus poliția din Surrey la concluzia că s-a spânzurat. Totuși, membrii familiei și prietenii săi sunt convinși că a fost ucis.
Amy Knight, în cartea sa „The Kremlin's Noose”, susține a doua ipoteză. Nimic din comportamentul lui Berezovski înainte de moarte nu indica faptul că ar fi intenționat să-și ia viața, subliniază autoarea. Principalul suspect din spatele acestei posibile crime este ușor de identificat: Vladimir Putin, cel pe care Berezovski l-a sprijinit să devină președintele Rusiei.
Relația dintre Berezovski și Putin a început în 1991. Putin, întors din Germania de Est unde fusese un spion de nivel mediu, a devenit asistentul lui Anatoli Sobceak, primarul Sankt Petersburgului. Berezovski, un om de știință devenit antreprenor, avea o personalitate diametral opusă lui Putin: era ambițios, carismatic și plin de energie, în timp ce Putin era rece și închis, cu o mentalitate paranoică și xenofobă, specifică fostului KGB.
Cu toate acestea, cei doi s-au apropiat și au mers împreună în vacanțe. În 1993, Berezovski a intrat în grațiile lui Boris Elțîn, publicându-i autobiografia și folosindu-se de postul său de televiziune pentru a coordona campania de salvare a oligarhilor, permițându-i astfel lui Elțîn să înfrângă comuniștii la alegerile din 1996. În acea perioadă, Berezovski devenise o persoană indispensabilă în familia Elțîn, chiar intermedind acorduri de pace cu rebelii ceceni.
Pe de altă parte, Putin era în plină ascensiune, devenind în 1998 șef al FSB, succesorul KGB, și apoi, în 1999, prim-ministru al Rusiei. Putin a fost desemnat succesor al lui Elțîn, beneficiind de sprijinul entuziast al lui Berezovski, care îl vedea ca pe o figură maleabilă. Aceasta a fost însă o greșeală de calcul, fiind o interpretare greșită a minții lui Putin, scrie Knight.
Putin avea propria sa viziune asupra viitorului Rusiei. În această viziune nu era loc pentru disidența politică și, destul de repede, nici pentru Berezovski. În 2000, oligarhul și-a exprimat nemulțumirea față de al doilea război al lui Putin în Cecenia și apoi a critizat dur guvernul pentru reacția sa în criza submarinului Kursk. Ca răspuns, lui Berezovski i s-a cerut să-și vândă postul de televiziune și a fost amenințat cu închisoarea, forțându-l să aleagă exilul la Londra.
Din Londra, Berezovski a lansat o campanie agresivă împotriva conducerii ruse, afirmând că Putin reprezintă un pericol nu doar pentru ruși, ale căror drepturi erau tot mai restrânse, ci și pentru întreaga lume. Puțini, însă, i-au ascultat avertismentele. La scurt timp, Putin a trimis asasini la Londra, printre care și cei doi ucigași care, în 2006, l-au otrăvit cu ceai radioactiv pe apropiatul lui Berezovski, Alexander Litvinenko. Moartea misterioasă a lui Berezovski și continua creștere a listei oponenților lui Putin care au fost uciși demonstrează încă o dată complexitatea și pericolele politice din Rusia modernă.