Tensiunile cresc concomitent cu ambițiile celor mai puternici oameni ai lumii. Președintele american Donald Trump vrea Groenlanda, Rusia își modernizează bazele militare arctice, spărgătoarele de gheață chineze deschid noi rute, iar spionii sunt demascați. Pe măsură ce lupta pentru unul dintre cele mai reci locuri din lume - Arctica - se întețește, un echilibru de securitate din ce în ce mai fragil ar putea să se destrame, ducând la o cursă a înarmărilor tot mai intensă, arată o analiză a jurnaliștilor BBC. Președintele american Donald Trump și-a afirmat în mod repetat dorința de a controla Groenlanda. „Avem nevoie de Groenlanda în scopuri de securitate națională”, a spus el. „Mi s-a spus asta de mult timp”. Întrebarea de ce contează un teritoriu cu doar aproximativ 56 000 de locuitori se reduce la geografie, remarcă jurnaliștii BBC. În Războiul Rece dintre SUA și Uniunea Sovietică, armele nucleare au fost ultimele instrumente beligerante, menținând echilibrul terorii. Iar cea mai rapidă cale prin care armele își atingeau țintele era Polul Nord. În zorii Războiului Rece, SUA au stabilit o bază importantă în nordul îndepărtat al Groenlandei, într-un loc numit Thule - recent redenumit Baza Spațială Pituffik. La această bază, un radar uriaș stă precum o santinelă gigantică, scrutând cerul și spațiul pentru a depista orice sau oricine se apropie. În interior, ofițerii militari americani le-au explicat jurnaliștilor BBC cum radarul le permitea să vadă obiecte la fel de mici ca o minge de tenis în timp ce se deplasau prin spațiu. Războiul Rece a dispărut, dar importanța sitului nu s-a diminuat. Acesta reprezintă încă o parte esențială a BMEWS - sistemul american de avertizare timpurie privind rachetele balistice. Președintele Trump a vorbit despre dorința de a avea un „Dom de Aur”, care să protejeze SUA - o referire la „Domul de Fier”, care ajută la protejarea Israelului de rachete. Siturile de avertizare timpurie ar fi vitale pentru un astfel de sistem, Groenlanda oferind un potențial semnificativ ca bază operațională avansată atât pentru apărare, cât și pentru ofensivă. „Groenlanda este o proprietate imobiliară de invidiat pentru Washington, este practic o asigurare fizică pentru patria americană”, explică Dr. Elizabeth Buchanan, fost oficial australian din domeniul apărării și autor al unei cărți care urmează să apară despre acest teritoriu. „Nu este de mirare că a fost întotdeauna privit ca o frontieră pentru descurajare”. Acest lucru va îngrijora Rusia, care a fost mult timp preocupată de faptul că apărarea antirachetă a SUA îi subminează operațiunile de descurajare. Dar își îndepărtează și aliații. Groenlanda este încă parte a Danemarcei, unde a existat furie față de discursul Washingtonului, privind o eventuală achiziție, de la începutul acestui an. Mulți canadieni au fost, de asemenea, profund șocați de discuțiile privind transformarea Groenlandei în cel de-al 51-lea stat al SUA, lucru pe care Justin Trudeau, care era prim-ministru la acea vreme, l-a exclus categoric. În tot acest timp, europenii își fac griji în liniște și în mod privat cu privire la modul în care NATO - o alianță concepută pentru a se apăra împotriva Rusiei - ar putea face față unei situații în care cel mai puternic membru al său, SUA, dorește să preia teritoriul unui alt membru, Danemarca, remarcă The Guardian. Rusia este cel mai important actor din regiune. O cincime din teritoriul său se află în Arctica și reprezintă mai mult de jumătate din linia de coastă. Este țara care îi îngrijorează cel mai mult pe unii actori politici atunci când vine vorba de militarizarea Arcticii, dar și țara care are cel mai mult de pierdut în urma unei astfel de evoluții. În timp ce puterile occidentale s-au retras în mare măsură din regiune până de curând, Rusia a investit ani de zile în prezența sa, modernizând baze aeriene precum Nagurskoye, care a fost în funcțiune încă din timpul Războiului Rece și care poate gestiona acum aeronave mari în nordul extrem. Peninsula Kola este locul în care își are baza cea mai mare parte a flotei ruse de submarine nucleare. Submarinele rusești părăsesc bazele de aici pentru a se ascunde sub gheața arctică, gata să primească ordinul de a lansa o lovitură asupra adversarului, iar Moscova consideră că această zonă este vitală pentru operațiunile sale de descurajare. „Marea Baltică a devenit mai puțin accesibilă pentru operațiunile militare ruse, ca urmare a aderării Suediei și Finlandei la NATO, ceea ce înseamnă că Flota Nordului devine mai importantă”, a declarat viceamiralul Nils Andreas Stensones, șeful serviciului de informații norvegian. „Și există o mai mare încredere în descurajarea nucleară. Și o mare parte din armele lor nucleare se află în Peninsula Kola din Arctica.” Viceamiralul Stensones spune că Rusia consideră că este în interesul său să mențină tensiunile la un nivel scăzut pentru a evita militarizarea Arcticii, ceea ce ar întina o armată rusă deocamdată concentrată pe războiul din Ucraina. Dar consolidarea Rusiei, dorința sa de a proiecta forța și acuzațiile sale că puterile occidentale militarizează ele însele regiunea arctică provoacă, la rândul lor, îngrijorare, iar el avertizează că „potențialul de escaladare” este real. Norvegia a avut tendința de a se concentra mai mult pe reducerea tensiunilor, însă alte țări trag un semnal de alarmă. Cea mai recentă perspectivă a serviciilor de informații din Danemarca a avertizat că Rusia „își va demonstra puterea printr-un comportament agresiv și amenințător, care va atrage după sine un risc de escaladare mai mare ca niciodată în Arctica”. Insulele Svalbard sunt un alt loc de urmărit. În temeiul unui tratat, Norvegia le controlează, dar alte țări, inclusiv Rusia, au voie să opereze acolo, ceea ce le transformă într-un potențial punct sensibil, deoarece Moscova susține că acestea sunt militarizate pentru a reprezenta o amenințare pentru ea. Regatul Unit nu este în mod oficial o putere arctică, dar implicarea sa este în creștere, în parte pentru a contracara Rusia. Un motiv istoric este ceea ce se numește golul GIUK, o porțiune obscură, dar importantă din punct de vedere strategic. Pentru a ajunge cu ușurință în Atlantic, Flota Rusiei de Nord trebuie să treacă prin acest gol - un corp de apă mai îngust care se întinde între Groenlanda și Regatul Unit, cu Islanda în mijloc. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, importanța sa a fost unul dintre motivele pentru care SUA au stabilit o bază militară în Groenlanda pentru a face față submarinelor naziste. Ministrul britanic de externe, David Lammy, a vizitat regiunea arctică la sfârșitul lunii mai și a anunțat un nou proiect comun cu Islanda pentru a utiliza tehnologia AI, în vederea monitorizării „activităților ostile” din regiune. Aceasta înseamnă căutarea submarinelor și a navelor rusești. Cu toate acestea, chiar dacă Marea Britanie dorește să joace un rol mai important, un raport parlamentar recent și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că Regatul Unit „nu dispune de suficiente resurse militare-cheie, cum ar fi submarine și avioane de patrulare maritimă sau de avertizare timpurie aeriană, pentru a sprijini o concentrare sporită în Arctica”. Citește și Bătălia superputerilor de la capătul lumii. Tandemul Rusia-China vs NATO în Arctica: pe ce mizează fiecare Recenta revizuire strategică a apărării din Regatul Unit a promis creșterea numărului de submarine, însă unii experți consideră că se poate face mai mult. „Arctica este o regiune în care interesele de securitate ale SUA, Canadei și Europei converg în mod clar și din ce în ce mai mult”, spune Peter Watkins, un fost înalt funcționar al Ministerului Apărării. „În calitate de putere euro-atlantică cheie, Arctica ar trebui să atragă mai multă atenție și resurse din partea Regatului Unit”. Dar anumite titluri din jurul vizitei lui David Lammy, cum ar fi „Planul Marii Britanii de a refuza Rusiei controlul asupra Arcticii”, ar putea stârni furia Moscovei. Este posibil ca Rusia să își consolideze propria prezență, dar este foarte refractară la ideea ca alții să facă același lucru - va face tot ce poate pentru a încerca să împiedice acest lucru, punctează The Guardian. „Rusia va încerca să descurajeze alte țări să îi amenințe poziția în Arctica, ceea ce face foarte probabil ca Moscova să reacționeze agresiv la activitățile militare occidentale din apropierea Arcticii ruse”, potrivit unui raport recent al serviciilor de informații daneze. „Rusia este acum dispusă să ia măsuri mai riscante în Arctica și a devenit mai asertivă și mai conflictuală”, avertizează raportul. În apele Arcticii, o nouă provocare de securitate apare, de asemenea, datorită schimbărilor climatice. Revizuirea strategică de apărare a Regatului Unit din acest an a declarat că este probabil ca Marele Nord să nu mai aibă gheață în fiecare vară până în 2040, dar unii experți consideră că acest lucru subestimează viteza schimbării. Aproximativ o zecime din producția economică a Rusiei provine din extracția resurselor naturale din Arctica, iar topirea gheții va contribui, de asemenea, la creșterea nesiguranței Moscovei, care se teme că va trebui să își apere mai mult teritoriul arctic de alte națiuni, sporind militarizarea. Aici intră în joc și China. China s-a autointitulat un stat „aproape arctic” și, în ciuda faptului că se află la o distanță considerabilă de regiune și nu are nicio coastă arctică, devine din ce în ce mai activă. Acest lucru este determinat parțial de topirea gheții, care deschide posibilitatea unei noi rute comerciale prin nord. Pentru China, un nou „Drum al mătăsii polare” oferă o nouă rută de transport maritim, mai rapidă și potențial mai sigură decât utilizarea Canalului Suez. Ca urmare, China a încercat să își proiecteze puterea. Acest lucru a îngrijorat Washingtonul, a cărui competiție globală cu China se extinde acum în Arctica, cu preocupări legate de influență și resurse. „Beijingul a folosit o strategie hibridă pentru a aprofunda legăturile și legăturile cu regiunea, de la învățământul superior, misiuni științifice, programe de cooperare în domeniul mediului, acorduri internaționale în domeniul pescuitului, până la parteneriate strategice bilaterale”, spune Dr. Elizabeth Buchanan. „Acest lucru normalizează amprenta Chinei în zona arctică și face din ce în ce mai mult din Beijing un partener de alegere pentru statele arctice.” Beijingul și-a extins rapid flota deja mare de spărgătoare de gheață, iar China și Rusia au organizat o patrulă comună deasupra Mării Bering, în apropiere de coasta Alaskăi. Cu toate acestea, Rusia este, de asemenea, profund îngrijorată de creșterea influenței Chinei într-o regiune pe care o consideră teritoriul său. Documente divulgate recent de către Serviciul de securitate al Rusiei, raportate de New York Times, au evidențiat îngrijorarea Moscovei cu privire la faptul că spionii chinezi desfășoară activități de spionaj în Arctica, folosind drept acoperire firme miniere și cercetări academice. Arctica a fost întotdeauna o regiune importantă pentru colectarea de informații - în primul rând ceea ce se numește informații prin semnale, captarea comunicațiilor altor națiuni de la baze secrete situate în regiune. Dar și alte forme de spionaj sunt în creștere. Un presupus spion rus sub acoperire, care se dădea drept profesor universitar brazilian și era specializat în probleme legate de Arctica, a fost arestat în Norvegia, în 2022, unde au fost observate tot mai des drone rusești suspecte. Unul dintre motive de îngrijorare este interferența serviciilor secrete rusești în politica locală a comunităților din regiunea arctică pentru a favoriza divizarea. Citește și Planul controversat de reîngheţare a Arcticii. Costă 6 miliarde de dolari și ar putea avea „consecinţe grave neprevăzute” Și nu doar spionii ruși îngrijorează țările europene. În ultimele luni, se pare că SUA și-au intensificat eforturile de colectare de informații în Groenlanda, un aliat NATO datorită apartenenței Danemarcei. Este posibil ca acest lucru să fi fost făcut parțial pentru a căuta semne care să indice dacă Rusia și China încearcă să își extindă în secret influența pe insulă, dar rapoartele privind această activitate au fost întâmpinate cu furie în Danemarca. Un diplomat american din Copenhaga a fost convocat la o întâlnire la Ministerul de Externe în semn de protest. „Nu poți spiona un aliat”, a declarat prim-ministrul danez. Pentru țările europene, îngrijorările legate de tensiunile în creștere cu Rusia - precum și de fiabilitatea partenerului lor american - conduc la o dezbatere privind modul în care ar trebui să răspundă. „China, Rusia și SUA sunt trei puteri globale care se întâlnesc în Arctica și asistăm acum la o concurență destul de acerbă aici”, spune Niklas Granholm, director adjunct al Agenției suedeze de cercetare în domeniul apărării. „Noi, ceilalți, va trebui să influențăm și să ne adaptăm cât de bine putem”. Mantra celor care doreau să țină geopolitica departe de Arctica obișnuia să fie: „Nord înalt, tensiune scăzută”. Dar această eră este pe cale de dispariție datorită unei combinații de topire a gheții, nesiguranță și afirmare. Și, deși nu este în interesul nimănui să militarizeze regiunea, tocmai acest lucru pare să se întâmple, concluzionează The Guardian.